Mituri despre penis. Comentate şi (cel puţin parţial) desfiinţate

1. „Penisul este proporţional cu părţi anatomice precum palma (distanţa dintre vârful degetului mijlociu şi podul palmei), nasul (lungimea acestuia) etc.”

Nu există nicio relaţie între dimensiunea penisului (lungime, diametru), în stare flască sau stare erectă, şi alte părţi anatomice.

2. „Un bărbat înalt va avea un penis mai lung, pe când unul scund, un penis mai mic.”

Dimensiunea penisului nu se află într-o relaţie cu statura bărbatului.

3. „Bărbaţii scunzi au penisul mai mare decât bărbaţii înalţi.”

O astfel de apreciere poate fi justificată, uneori, doar de perspectiva de ansamblu asupra persoanei avute în vedere. Dacă avem ca reper, de exemplu, un penis de 15 cm lungime în stare erectă şi îl „atribuim” unui bărbat de 165 înălţime, el ar putea fi apreciat drept „mare”. Dacă acelaşi penis este „atribuit” unui bărbat de 185 cm, el poate fi apreciat ca fiind „mic”…

4. „Bărbaţii care au un scrot/ testicule voluminoase, au, de regulă, penisul mai mic.”

Într-adevăr, şi dimensiunea testiculelor (scrotului în care sunt deţinute) variază de la un bărbat la altul, însă aceasta nu se află într-o relaţie cu dimensiunea penisului. Este posibil însă ca, prin comparaţie imediată, un scrot voluminos să „discrediteze” un penis care nu are aceleaşi proporţii, mai ales în stare flască.

5. „Bărbaţii africani, de culoare, au penisul cel mai mare.”

Într-adevăr, dimensiunea medie a penisului diferă de la o rasă la alta. Un clasament i-ar pune pe primul loc pe bărbaţii de culoare, urmaţi de caucazieni (europeni) şi asiatici. Însă e bine să avem în vedere că, în cadrul unei aceleiaşi rase, dimensiunea penisului nu e „standardizată”. Se mai poate adăuga că, în timp, printr-o distanţare continuă (însă neunitară) faţă de rasele „pure”, prin multiple combinaţii multirasiale, „regula” de la care am început acest comentariu este în mod serios pusă în discuţie.

6. „Un penis mare în stare flască va fi mai bun, pentru o femeie, în stare de erecţie decât un penis considerat mai mic în stare flască.”

Afirmaţia solicită o discuţie nuanţată. E bine de avut în vedere că erecţia şi calitatea acesteia este conferită de cantitatea de sânge ajunsă şi menţinută în penis în timpul actului sexual. Or volumul sanguin este proporţional cu masa corporală a bărbatului, nu cu dimensiunea corpului. Spre exemplu, un bărbat de 70 kg are aproximativ 5 litri de sânge. Ca atare, un bărbat de o asemenea masă care are un penis „mare” se va afla într-un anume dezavantaj faţă de un bărbat cu o aceeaşi masă, dar cu un penis considerat „mic”. De ce? Fiindcă un penis mai mic, bine vascularizat, are capacitatea de a deveni, în erecţie, de 2,5-2,7-3 ori mai mare în stare erectă (bunăoară, un penis de 5 cm în stare flască poate deveni, erect, de până la 15 cm). În vreme ce un penis mai mare nu-şi dublează lungimea în stare de erecţie, cu ar crede/ are vrea unii (un penis de 15 cm în stare flască, în erecţie nu va creşte – dacă va creşte! – cu mai mult de 1,2-1,4). Şi mai e bine să avem în vedere că un penis uriaş va avea nevoie, pentru a intra şi a se menţine în erecţie, de o cantitate mai mare de sânge decât unul de dimensiuni medii. Situaţia îl poate favoriza, din această perspectivă, pe un bărbat, să spunem, de 180 cm şi 85 kg, dar îl poate defavoriza pe un altul, la fel de „dotat”, însă de doar 65 kg. Şi a se reţine: când avem în vedere masa corporală, îi excludem din calcule pe supraponderali!

Nu lipsită de adevăr este următoarea situaţie: în multe cazuri, bărbaţii care se consideră bine dotaţi la acest capitol (sau sunt valorizaţi de partenerele lor ca având această calitate) sunt mai încrezători îi ei şi, astfel, se poziţionează la distanţă faţă de eventualele eşecuri sexuale!

7. „Un penis mare este, pentru o femeie, mai bun decât unul mic.”

Experienţa bărbaţilor şi cuplurilor arată că… mai important este timpul cât penisul se conservă în stare de erecţie şi, fireşte, „cum, cât” este folosit în această situaţie spre beneficiul partenerei. Pe de altă parte, bărbaţii, dar şi femeile care îşi doresc un penis supradimensionat în erecţie (de exemplu, de peste 18 cm) trebuie să aibă în vedere că această dimensiune este utilă, eventual, pentru creşterea şi menţinerea unei anumite stime de sine pe tărâm erotic, dar nu este neapărat de folos în actul sexual propriu-zis. De ce? Pentru că media elongaţiei vaginale în timpul coitului este de 14-16-18 cm, aşa încât un penis prea lung riscă să nu fie potrivit vaginului, putând provoca chiar dureri (de fund vaginal, de col uterin) sau rupturi vaginale!

8. „Un penis mai gros, pentru o femeie, este mai bun decât unul mai subţire.”

În principiu (şi adăugând primele consideraţii de la punctul anterior), aşa este. Depinde însă, şi în acest caz, cât de gros! Vaginul are proprietatea de a se extinde şi a se lărgi în timpul actului sexual, comportându-se ca o şosetă trasă pe picior sau, dacă vreţi, ca un prezervativ pus pe penis. Însă şi această proprietate are limitele sale. Bunăoară, un penis gros (apreciat pentru faptul că se menţine în contact cu o suprafaţă extinsă din interiorul vaginului, acţionând eficient, din variate poziţii sexuale, asupra punctului G) poate fi considerat nepotrivit de o tânără aflată la începutul vieţii sexuale, al cărui vagin încă nu se comportă aşa cum se va comporta după ce tânăra va avea o anumită rutină sexuală şi o viaţă sexuală coerentă. Aceeaşi situaţie se întâlneşte, încă mai acut, în cazul femeilor la care se instalează menopauza sau aflate deja în postmenopauză.

9. „Deşi perspectiva ar fi că femeile consideră că un penis bine dimensionat este bun, totuşi sunt şi femei care îşi doresc un penis de dimensiuni mai mici.”

Nu e departe de adevăr gluma că… penisul util fiecărei femei se află în capul acesteia! Prin informaţiile la care acces şi pe care le valorizează, inclusiv prin cele obţinute din cercurile în care comunică, de asemenea prin achiziţiile la nivel de experienţă individuală pe care le dobândeşte până la un anume moment, de regulă o femeie deja decide care este penisul care o satisface. Iar, la extreme, aşa cum există femei care îşi doresc şi chiar caută un anume (posesor de) penis (cât mai… aşa cum şi-l vor ele), aşa există şi altele care se manifestă înspre a ignora sau a evita prezenţa unui oricare penis în viaţa lor (sexuală). Iar aşa cum penisul dorit de un bărbat este într-o strânsă relaţie cu penisul său imaginar (context în care se poate ajunge şi la situaţii conflictuale, prin aceea că penisul natural se află sub exigenţele penisului imaginar), tot astfel penisul dorit de o femeie este în relaţie cu ceea ce înseamnă penis în imaginarul ei, în orizontul său de aşteptare. Mai mult, atât în ce priveşte bărbatul, cât şi femeia (aspecte pe care le vom dezvolta într-un articol viitor), proiecţia individuală (afectată mai mult sau mai puţin de cea socială) asupra penisului este şi în relaţie cu proiecţia asupra actului sexual, cu precădere cu cea asupra coitului. Există şi funcţionează, realmente, o întreagă metaforă a sexualităţii din această privinţă. Spre exemplu, există femei care percep intromisiunea şi coitul, chiar după o anume experienţă de viaţă sexuală, ca o invazie, ca o agresiune a bărbatului nu doar asupra intimităţii lor, ci chiar asupra integrităţii fizice. Este explicabil de ce unele dintre acestea se pronunţă, dacă au ocazia, pentru un penis mai mic. O aceeaşi opţiune pot avea femei cu un accentuat instinct matern, care se manifestă chiar şi în cadrul jocului erotic; s-ar părea că ele vizează un penis care trebuie ocrotit, menajat. Cu toate acestea, ele se pot manifesta ca bune amante, investind în penis, totodată, atât instinct matern, cât şi instinct erotic, poate chiar mai mult decât altele care aşteaptă ca investiţia să vină din partea partenerului. Pe de altă parte, există şi femei pentru care penisul trebuie să fie un etalon marcant al virilităţii, virilitate care, în percepţia lor, nu se poate manifesta decât prin standarde superioare. Se întâmplă şi ca, din cauza acestor ţinte pe care şi le propun, astfel de femei să fie mai mereu nemulţumite în plan sexual, manifestând, din start, o dorinţă erotică (libidou) redusă faţă de un bărbat pe care îl consideră insuficient de viril, dar pe care totuşi îl tolerează din cauză că sunt căsătorite cu el sau din cauză că nu găsesc un altul „mai bun”.

St. CONSTANTIN, Cristina A. BOCA

…Iar dacă ştii şi alte mituri despre penis, nu ezita să ni le transmiţi!